Acasa \ Destinatii si obiective turistice \ Parcul National Domogled - Valea Cernei

Diversitatea tipurilor de peisaje (abrupturi calcaroase cu Pin Negru de Banat, canioane cu pâraie cu debit puternic fluctuant, vârfuri calcaroase cu vegetatie submediteraneana, paduri întinse de fag de vârste mari, goluri alpine cu jnepenis, lacuri de acumulare montane, chei si prapastii calcaroase, catune izolate în munte, pajisti subalpine cu lapiezuri), pesteri termale unice în România, izvoare termominerale, endemisme si raritati de flora si fauna ofera tuturor iubitorilor de natura experiente inedite.

Înfiintat în anul 1990, având administratie proprie începând cu anul 2003, Parcul National Domogled-Valea Cernei este situat în sud-vestul României si se întinde pe suprafata a 3 judete, si anume: Caras-Severin, Mehedinti si Gorj. Din punct de vedere geografic, Parcul se întinde peste bazinul râului Cerna, de la obârsie pâna la confluenta cu râul Belareca, peste masivul Muntilor Godeanu si al Muntilor Cernei pe versantul drept si respectiv Muntilor Vâlcanului si Muntilor Mehedinti pe versantul stâng.

Valea Cernei are o serie de particularităţi climatice care au făcut ca biodiversitatea de aici să fie extrem de complexă. Suprafata Parcului National Domogled - Valea Cernei este de peste 60.000 ha, el fiind cel mai mare parc national din Romania.

Pe Valea Cernei se situeaza una dintre cele mai vechi statiuni balneoclimaterice din Europa, Baile Herculane. Istoria statiunii se identifica practic cu istoria Romaniei, incepand de la cucerirea romana si pana astazi. Astfel, in anul 153 e.n. a fost consfintit actul de nastere a statiunii balneare prin discursul lui M. Sedatius Severianus , ales in functia de consul la Roma. Dupa retragerea trupelor romane de pe teritoriul Daciei are loc o stagnare a dezvoltarii statiunii, dar izvoarele termale raman cunoscute de catre localnici. Cei care revitalizeaza statiunea sunt austriecii, care construiesc pun in valoare potentialul statiunii, incepan cu secolul al XVIII-lea. Insa razboiul ruso-austro-turc dintre anii 1736 - 1739 avea sa duca la distrugerea aproape in intregime a statiunii.

Odata cu secolul al XIX-lea, are loc o revigoarare puternica a statiunii, construindu-se infrastructura specifica, parcurile etc.