Daltuind in cale scocuri si ciuceve, chei si geanturi, defileuri zimtate in pereti de calcar, Dierna de odinioara, Cerna de astazi, configureaza de-a lungul drumului sau catre batranul Danubiu, o vale cu aspect surprinzator si pitoresc.
Cheile Corcoaiei, declarate monument al naturii impreuna cu suprafata inconjuratoare de zece hectare, se remarca drept una dintre cele mai impresionante dovezi ale biruintei apelor asupra pietrei.
Tumultul apelor, iradiaza si astazi aceeasi forta salbatica de adevarata stihie, care a cioplit mii si sute de mii de ani lespezile uriase, sfredelindu-le si macinandu-le incetul cu incetul, cu o rabdare pe masura lor, nemasurate.
Nera este raul cu cea mai mare altitudine medie a bazinului din grupa sistemelor hidrografice sudvestice care dreneaza Muntii Banatului.: 559 de metri.
Dupa ce s-a infratit cu Minisul, Nera iese din depresiunea tectonica Bozovici si la Sopotul Nou, intra in cele mai spectaculoase si mai pitoresti chei ale sale.
Pe toata lungimea lor de 18 km, Cheile Nerei combina toate ipostazele carstului , intre peretii care ating adesea inaltimi de 250 de metri. Stanci ascutite, muchii si custuri iesite ca niste pinteni taiosi din material amorfa, tunele si jgheaburi pentru apa infiltrata in inima calcarelor, toate de o parte si de alta a apelor involburate, ale paraului cu nume neguros.
Dat fiind faptul ca altitudinea zonei ocrotite de la Cheile Nerei-Beusnita oscileaza intre 300 si 1144 de metri, diversitatea speciilor de animale traitoare aici este adesea surprinzatoare.
In abrupturile cu stancarii sau in hatisurile cotropite de vegetatie aproape luxurianta uneori, aparitia celui mai impunator mamifer din fauna Romaniei nu reprezinta o raritate. Fagetele, preponderant in amestec, ofera ursului in anii cu fructificatie bogata, suficienta hrana pentru a-l ajuta sa traverseze cu bine, anotimpul hibernal.
O gama diversa de arbusti si de plante erbacee, ii completeaza direct oferta trofica, sau indirect - ca mediu de viata ori adapost pentru felurite vietati ce intra in component meniului sau obisnuit.
Insa artistul desavarsit al tuturor componenteor peisajului characteristic Vaii Beusnitei, ramane tot apa. Fie ca lucreaza adanc, in strafundurile nevazute ale carstului, erodand si dizolvand calcarele launtrice ale culmilor, fie ca slefuieste cu milenara rabdare lespezile din cale, apa reprezinta principalul artisan al feeriei salbatice ce se deschide intr-una, jur, imprejur.
Pentru cel care cauta bucuria intalnirii cu natura, Valea Beiusnitei reprezinta prin ea insasi un prilej de incantare, fiind prin simpla sa izolare mai putin accesibila si de aceea mai putin expusa la influentele nedorite ale turismului agresiv.
Rezervatiile natural instituite aici, sub litera stricta a legii, au menirea declarata de a conserva o imagine ce nu se cuvine a fi trecatoare.
Munti din Romania
